Satisfacerea nevoilor nutritionale ale prematurilor dupa nastere

👶 Înțelegerea nevoilor nutriționale ale prematurilor

Copiii prematuri se nasc înainte de 37 de săptămâni de gestație, iar corpurile lor nu sunt pe deplin pregătite pentru viața în afara uterului. Această imaturitate afectează capacitatea lor de a absorbi substanțele nutritive în mod eficient. Sistemele lor digestive nu sunt pe deplin dezvoltate și este posibil să le lipsească rezervele suficiente de nutrienți esențiali, cum ar fi fierul și calciul.

Prin urmare, prematurii necesită niveluri mai mari de anumiți nutrienți în comparație cu bebelușii născuți. Aceste nevoi sporite susțin creșterea și dezvoltarea rapidă, ajutându-i să-și ajungă din urmă colegii pe termen lung. O strategie nutrițională bine planificată este crucială pentru minimizarea complicațiilor de sănătate și pentru maximizarea potențialului acestora.

Nutrienții cheie pentru prematuri includ:

• Proteine: Esențială pentru creșterea și repararea țesuturilor.
• Calciu și fosfor: vital pentru dezvoltarea oaselor.
• Fier: previne anemia și susține dezvoltarea creierului.
• Vitaminele A, D, E și C: esențiale pentru diferite funcții ale corpului și susținerea sistemului imunitar.
• Acizi grași esențiali: importanți pentru dezvoltarea creierului și a ochilor.

🤱 Laptele matern: Standardul de aur

Laptele matern este recunoscut pe scară largă ca sursa optimă de nutriție pentru toți sugarii, inclusiv pentru prematurii. Conține un echilibru perfect de nutrienți, anticorpi și enzime care promovează o creștere sănătoasă și protejează împotriva infecțiilor. Pentru bebelușii prematuri, laptele matern oferă avantaje și mai mari.

Compoziția laptelui matern se modifică în timp pentru a satisface nevoile în evoluție ale bebelușului. Mamele copiilor prematuri produc lapte care este special adaptat nevoilor bebelusului lor, care contine adesea niveluri mai ridicate de proteine ​​si anumite grasimi. Acest „lapte prematur” este incredibil de valoros.

Beneficiile laptelui matern pentru prematuri:

• Digestie îmbunătățită: laptele matern este mai ușor de digerat decât formula, reducând riscul apariției unor probleme digestive precum enterocolita necrozantă (NEC).
• Imunitate sporită: Anticorpii din laptele matern protejează împotriva infecțiilor, la care prematurii sunt deosebit de vulnerabili.
• Dezvoltarea creierului: laptele matern conține acizi grași esențiali care susțin dezvoltarea optimă a creierului.
• Risc redus de alergii: Alăptarea poate reduce riscul de a dezvolta alergii mai târziu în viață.

Dacă alăptarea directă nu este posibilă, laptele matern extras poate fi administrat printr-o sondă sau biberon. Mamele pot avea nevoie de sprijin din partea consultanților în lactație pentru a-și stabili și menține aprovizionarea cu lapte.

🍼 Hrănire cu formulă pentru prematuri

Atunci când laptele matern nu este disponibil sau este insuficient, formulele specializate concepute pentru copiii prematuri sunt o alternativă. Aceste formule sunt formulate pentru a satisface nevoile nutriționale unice ale prematurilor. Acestea conțin de obicei niveluri mai ridicate de proteine, vitamine și minerale în comparație cu formulele standard pentru sugari.

Formulele premature sunt disponibile în diferite forme, inclusiv gata de hrănit, lichid concentrat și pulbere. Formulele gata de hrănit sunt sterile și convenabile, în timp ce formulele concentrate lichide și pulbere necesită o pregătire atentă pentru a asigura o diluare adecvată.

Considerații atunci când alegeți o formulă prematură:

• Densitatea calorică: Formulele premature au de obicei o densitate calorică mai mare pentru a susține o creștere rapidă.
• Conținut de proteine: proteinele adecvate sunt esențiale pentru dezvoltarea țesuturilor.
• Compoziția grăsimii: Formulele conțin adesea trigliceride cu lanț mediu (MCT), care sunt mai ușor de digerat și absorbit.
• Niveluri de vitamine și minerale: Sunt necesare niveluri mai mari de vitamine și minerale pentru a satisface cerințele crescute ale sugarilor prematuri.

Este esențial să consultați un medic pediatru sau un dietetician înregistrat pentru a determina cea mai potrivită formulă pentru copilul dumneavoastră prematur. Monitorizarea regulată a creșterii și toleranței este esențială pentru a se asigura că formula răspunde nevoilor acestora.

🩺 Metode de hrănire în NICU

În Unitatea de Terapie Intensivă Neonatală (NICU), sunt folosite diverse metode de hrănire pentru a oferi hrănire prematurilor. Alegerea metodei depinde de vârsta gestațională a bebelușului, greutatea și starea generală de sănătate.

Metodele comune de hrănire includ:

• Nutriția parenterală (hrana IV): Nutrienții sunt livrați direct în fluxul sanguin, ocolind sistemul digestiv. Acesta este adesea folosit pentru copiii foarte prematuri sau bolnavi care nu pot tolera hrănirea enterală.
• Hrănire prin gavaj (hrănire cu tub): un tub de alimentare este introdus prin nas sau gură în stomac. Acest lucru permite livrarea laptelui matern sau formulei direct în sistemul digestiv.
• Hrănirea cu mamelonul (biberonul sau sânul): Pe măsură ce bebelușul se maturizează și își dezvoltă capacitatea de a suge și de a înghiți, se introduce hrănirea cu mamelonul. Aceasta poate implica alăptarea cu biberonul sau alăptarea.
• Hrănirea cu ceașcă: O cantitate mică de lapte matern sau formulă este oferită într-o ceașcă mică, permițându-i bebelușului să o îmbunătățească. Aceasta poate fi o alternativă bună la hrănirea cu biberon pentru unii prematuri.

Trecerea de la o metodă de hrănire la alta este treptată și atent monitorizată de personalul NICU. Ei evaluează toleranța bebelușului și ajustează planul de hrănire în consecință. Implicarea părinților este încurajată, iar părinții sunt adesea învățați cum să ofere hrănire cu tub sau hrănire cu biberon.

📈 Monitorizarea creșterii și dezvoltării

Monitorizarea regulată a creșterii și dezvoltării este crucială pentru prematuri pentru a se asigura că primesc o nutriție adecvată. Furnizorii de asistență medicală urmăresc greutatea, lungimea și circumferința capului pentru a evalua modelele de creștere. Aceste măsurători sunt reprezentate pe diagrame de creștere special concepute pentru copiii prematuri.

Pe lângă creșterea fizică, sunt monitorizate și etapele de dezvoltare. Aceste repere includ abilitățile motorii, dezvoltarea limbajului și dezvoltarea social-emoțională. Serviciile de intervenție timpurie pot fi recomandate dacă un prematur nu îndeplinește etapele de dezvoltare.

Factori care pot afecta creșterea și dezvoltarea:

• Vârsta gestațională la naștere: mai mulți copii prematuri pot avea rate inițiale de creștere mai lente.
• Condiții medicale: Anumite afecțiuni medicale pot afecta absorbția și utilizarea nutrienților.
• Aportul nutrițional: aportul adecvat de calorii și nutrienți este esențial pentru o creștere optimă.
• Factori de mediu: Un mediu de susținere și stimulare poate promova dezvoltarea.

Părinții joacă un rol vital în monitorizarea creșterii și dezvoltării prematurilor lor. Ei ar trebui să comunice orice îngrijorare furnizorului lor de asistență medicală și să participe activ la programele de intervenție timpurie, dacă este necesar.

🛡️ Abordarea provocărilor comune de hrănire

Hrănirea prematurilor poate prezenta mai multe provocări. Sistemele lor digestive imature și reflexele slabe de sugere pot îngreuna hrănirea. Unele provocări comune legate de hrănire includ:

• Reflex de sucție slab: Preemiții pot avea un reflex de sucție slab sau necoordonat, ceea ce face dificilă hrănirea din biberon sau sân.
• Oboseală: bebelușii prematuri obosesc ușor în timpul hrănirii, ceea ce le poate limita aportul.
• Reflux: Refluxul gastroesofagian este frecvent la prematuri, determinându-i să scuipe sau să vomită frecvent.
• Enterocolită necrozantă (NEC): Această afecțiune intestinală gravă poate apărea la copiii prematuri. Laptele matern este protector împotriva NEC.
• Creștere lentă în greutate: prematurii pot experimenta perioade de creștere lentă în greutate, ceea ce poate fi îngrijorător pentru părinți.

Strategii pentru abordarea acestor provocări:

• Poziționare: Poziționarea corectă în timpul hrănirii poate îmbunătăți suptul și înghițirea.
• Hrăniri frecvente, mici: oferirea de hrăniri mai mici și mai frecvente poate preveni oboseala și refluxul.
• Eructarea: Eructarea frecventă a copilului în timpul și după hrănire poate ajuta la ameliorarea gazelor și a disconfortului.
• Îngroșarea alăptărilor: În unele cazuri, îngroșarea laptelui matern sau formula poate reduce refluxul.
• Medicamente: Medicamentele pot fi prescrise pentru a trata refluxul sau alte probleme digestive.

Răbdarea și perseverența sunt cheia atunci când hrăniți un prematur. Lucrul îndeaproape cu profesioniștii din domeniul sănătății poate ajuta la depășirea acestor provocări și poate asigura că bebelușul primește o nutriție adecvată.