Cum își dezvoltă bebelușii abilitățile de memorie și permanența obiectelor

Înțelegerea permanenței obiectului

Permanența obiectului este realizarea faptului că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu pot fi văzute, auzite sau atinse. Acest concept ar putea părea evident pentru adulți, dar nu este înnăscut la sugari. Este o abilitate invatata care se dezvolta treptat in primii doi ani de viata. Jean Piaget, un psiholog renumit, a identificat permanența obiectului ca o realizare crucială în timpul etapei senzoriomotorie a dezvoltării cognitive.

Înainte ca permanența obiectului să se dezvolte, un bebeluș operează sub principiul „fara vederii, în afara minții”. Dacă o jucărie este ascunsă sub o pătură, copilul nu o va căuta, pentru că nu înțeleg că jucăria mai există. Pe măsură ce permanența obiectului se dezvoltă, bebelușul va începe să caute obiecte ascunse, demonstrând înțelegerea faptului că obiectul continuă să existe chiar și atunci când este ascuns vederii.

Etapele dezvoltării permanenței obiectelor

Dezvoltarea permanenței obiectului are loc în etape, fiecare marcată de creșterea abilităților cognitive. Aceste etape, așa cum sunt descrise de Piaget, oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care înțelegerea lumii de către un copil evoluează.

• Etapa 1 (0-4 luni): Bebelușii se concentrează în primul rând pe propriul corp și pe senzațiile imediate. Ele arată puțin sau deloc înțelegere a permanenței obiectului. Dacă un obiect dispare, nu încearcă să-l găsească.
• Etapa 2 (4-8 luni): Bebelușii încep să manifeste o anumită conștientizare a permanenței obiectului. Dacă o jucărie este parțial ascunsă, ei pot încerca să o recupereze. Cu toate acestea, dacă jucăria este complet ascunsă, probabil că își vor pierde interesul.
• Etapa 3 (8-12 luni): Aceasta este o etapă critică în dezvoltarea permanenței obiectului. Bebelușii vor căuta în mod activ obiecte ascunse, demonstrând o înțelegere clară a faptului că obiectul continuă să existe. Cu toate acestea, ei pot face în continuare „Eroarea A-nu-B”, în cazul în care caută un obiect în locația în care l-au găsit anterior, chiar dacă l-au văzut mutat într-o nouă locație.
• Etapa 4 (12-18 luni): Bebelușii depășesc eroarea A-nu-B și pot căuta obiecte în mai multe locații. Ei sunt capabili să urmărească deplasări vizibile, ceea ce înseamnă că pot urmări un obiect pe măsură ce acesta este mutat dintr-un loc în altul.
• Etapa 5 (18-24 luni): Bebelușii ating permanența completă a obiectului. Ei pot înțelege deplasările invizibile, ceea ce înseamnă că pot deduce unde se află un obiect chiar dacă nu l-au văzut în mișcare. Acest lucru marchează un progres semnificativ în abilitățile lor cognitive.

Activități de încurajare a permanenței obiectului

Părinții și îngrijitorii pot juca un rol crucial în stimularea dezvoltării permanenței obiectului prin activități captivante. Aceste activități ar trebui să fie adecvate vârstei și concepute pentru a stimula curiozitatea copilului și abilitățile de rezolvare a problemelor. Iată câteva strategii eficiente:

• Peek-a-boo: Acest joc clasic este o modalitate simplă, dar eficientă de a introduce conceptul de permanență a obiectului. Ascunzându-și fața pentru scurt timp și apoi reaparând, adulții demonstrează că încă există chiar și atunci când nu se văd.
• Ascunderea jucăriilor: ascunde o jucărie sub o pătură sau în spatele unei perne și încurajează copilul să o găsească. Începeți cu ascunderea parțială a jucăriei și creșteți treptat dificultatea pe măsură ce înțelegerea copilului crește.
• Urmărirea obiectelor: Mișcați încet o jucărie prin câmpul vizual al copilului și încurajați-l să o urmărească cu ochii. Acest lucru îi ajută să înțeleagă că jucăria continuă să existe chiar și atunci când se mișcă.
• Jocuri cu containere: Pune o jucărie într-un container și lasă-l pe copil să exploreze cum să deschidă containerul și să recupereze jucăria. Acest lucru îi ajută să înțeleagă relația dintre obiecte și containerele lor.
• Jucării cu cauză și efect: jucăriile care răspund la acțiunile unui copil, cum ar fi apăsarea unui buton pentru a scoate un sunet, îl pot ajuta să înțeleagă legătura dintre acțiunile sale și mediul înconjurător.

Dezvoltarea abilităților de memorie la bebeluși

Abilitățile de memorie sunt esențiale pentru învățare și dezvoltare. Chiar de la o vârstă foarte fragedă, bebelușii încep să-și formeze amintiri, care le influențează comportamentul și interacțiunile cu lumea. Memoria sugarului nu este aceeași cu memoria adulților; este mai implicit și dependent de context. Cu toate acestea, pune bazele unor procese de memorie mai complexe mai târziu în viață.

Există diferite tipuri de memorie, inclusiv memoria senzorială, memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung. Memoria senzorială este cel mai scurt tip de memorie, păstrând informații senzoriale pentru câteva secunde. Memoria pe termen scurt, cunoscută și sub numele de memorie de lucru, păstrează informații pentru o perioadă scurtă de timp în timp ce sunt procesate. Memoria pe termen lung stochează informații pentru perioade lungi, de la minute la o viață.

Tipuri de memorie în copilărie

Înțelegerea diferitelor tipuri de memorie care se dezvoltă în timpul copilăriei poate oferi perspective asupra modului în care bebelușii învață și își amintesc informațiile. Fiecare tip de memorie joacă un rol distinct în dezvoltarea cognitivă.

• Memoria senzorială: Aceasta este etapa inițială a memoriei, în care informațiile senzoriale sunt păstrate pentru scurt timp. De exemplu, un bebeluș s-ar putea să-și amintească pentru scurt timp de sunetul unui zăngănitor sau de vederea unei jucării colorate.
• Memoria pe termen scurt (Memorie de lucru): Acest tip de memorie le permite bebelușilor să păstreze informații în minte pentru o perioadă scurtă de timp în timp ce le procesează în mod activ. De exemplu, un copil își poate aminti unde a văzut ultima dată o jucărie în timp ce o caută.
• Memoria pe termen lung: Deși memoria pe termen lung nu este pe deplin dezvoltată în copilărie, bebelușii își pot forma amintiri durabile ale evenimentelor și experiențelor semnificative. De exemplu, un copil își poate aminti chipul îngrijitorului sau sunetul unui cântec de leagăn familiar.

Factori care influențează dezvoltarea memoriei

Mai mulți factori pot influența dezvoltarea abilităților de memorie la bebeluși. Acești factori includ genetica, nutriția, mediul și interacțiunile sociale. Un mediu stimulant și susținător poate promova dezvoltarea sănătoasă a creierului și poate îmbunătăți abilitățile de memorie. Calitatea interacțiunilor cu îngrijitorii joacă, de asemenea, un rol critic.

Repetarea și consistența sunt, de asemenea, cheia dezvoltării memoriei. Bebelușii au mai multe șanse să-și amintească experiențe care se repetă în mod regulat. Crearea de rutine și implicarea în activități repetitive poate ajuta la întărirea urmelor de memorie din creier.

Activități pentru îmbunătățirea abilităților de memorie

Părinții și îngrijitorii se pot angaja în diverse activități pentru a promova dezvoltarea abilităților de memorie la bebeluși. Aceste activități ar trebui să fie distractive, captivante și adaptate stadiului de dezvoltare al copilului. Iată câteva strategii eficiente:

• Citirea cărților: citirea cu voce tare copiilor, chiar și de la o vârstă foarte fragedă, îi poate ajuta să-și dezvolte abilitățile lingvistice și memoria. Alege cărți cu imagini colorate și povești simple.
• Cântece cântând: Cântece și versuri de copii sunt o modalitate excelentă de a capta atenția unui copil și de a promova dezvoltarea memoriei. Cântecele repetitive cu melodii simple sunt deosebit de eficiente.
• Jocuri de joc: jocuri precum „Unde este jucăria?” poate ajuta bebelușii să-și dezvolte memoria spațială și abilitățile de rezolvare a problemelor.
• Crearea de rutine: stabilirea de rutine consistente pentru hrănire, somn și timpul de joacă poate ajuta bebelușii să dezvolte un sentiment de predictibilitate și securitate, ceea ce poate îmbunătăți dezvoltarea memoriei.
• Descrierea experiențelor: a vorbi cu bebelușii despre experiențele lor, cum ar fi ceea ce văd, aud și simt, îi poate ajuta să-și formeze amintiri și să dezvolte abilitățile lingvistice.

Interacțiunea dintre permanența obiectului și memorie

Permanența obiectului și abilitățile de memorie sunt strâns legate între ele. Dezvoltarea permanenței obiectului se bazează pe capacitatea bebelușului de a-și aminti că un obiect există chiar și atunci când nu este vizibil. În mod similar, abilitățile de memorie sunt îmbunătățite de înțelegerea de către copil a permanenței obiectelor, deoarece își pot aminti și anticipa reapariția obiectelor ascunse.

Pe măsură ce înțelegerea bebelușului asupra permanenței obiectelor se adâncește, abilitățile lor de memorie se îmbunătățesc și ele. Își pot aminti unde au văzut ultima dată un obiect, chiar dacă acesta nu mai este la vedere. Această interacțiune dintre permanența obiectului și memorie contribuie la creșterea abilităților cognitive ale bebelușului și la înțelegerea lumii.